“ Sintem fiecare o colivie plecata in cautarea unei pasari “ - Kafka


Sa iesi in afara timpului , sa stai intr-o livada de la o margine de drum, cu senzatia fructelor care se ofera oricarui calator, undeva pe un traseu real sau imaginar, sa uiti ca exista altcineva in afara de tine, sa uiti ca mai ai si altceva de facut azi, maine, toata viata, sa crezi ca daca timpul ar incremeni ai putea muri fericit. Senzatii care greu se pot descrie, care nu pot fi impartasite. O lume care isi este siesi suficienta.
Ma visez de multe ori stind intr-o asemenea livada atemporala, in afara spatiului, fara sa imi doresc sa plec de acolo. Senzatia secreta ca nimeni nu poate distruge aceasta liniste, nu exista alti trecatori…
Stind pe o piatra incinsa de soare, ca o sopirla care se insoreste, ma vad impreuna cu tine pe un tarm pustiu, calm si insorit, unde nimeni nu se grabeste, nimeni nu te asteapta. Lumea este la inceput, multe dintre cuvinte nu au fost spuse, multe sentimente nu au fost incercate, nici macar trecutul nu a fost inventat.
Realitatea poate fi mai buna decit visul…