Umilul Iosif visul îl dezleagă
Cu cele șapte spice arse, goale.
Înveșmântat în aur și paftale,
A-ngenunchiat oștenii scurși de vlagă.

Și Daniel traduce verbul moale
Al duhului din noaptea ca o plagă
Și va ajunge-n vremuri ce se neagă
Pe Babilon stăpân, de sus la poale.

Doar noi, supușii gestului prădalnic,
Nu prețuim un gând în noi decis,
Zvâcnirea lui în trup cedat năvalnic.

Nu știm privi spre-un alt tărâm promis.
Un vis neânțeles, în cuget jalnic,
Scrisoare e ce nu s-a mai deschis.




21 martie 2004