Cu mătura,
din toate cotloanele,
a alungat
tristețea.

A deschis
ferestrele
și, pe fața de masă albă,
a așezat grijuliu
vaza de porțelan
în care zâmbea
un mănunchi
de albăstrele.

Atunci,
și-a simțit
inima ușoară
și a început
să danseze.