Iubitul meu m-acuză, uneori, de calități,
Iubitul meu îmi laudă defecte,
Iubitul meu își face lacrimă, câteodată,
Din zâmbetele mele
Și zâmbete din plânsul meu accidental.
Iubitul meu m-alungă, dar
Îmi prinde trena rochiei în ușă,
Iubitul meu mă dorește
Și ar vrea să ghicesc asta în cărți,
Înșirându-mi pasiențe pe trei rânduri...
Sau poate-n zațul ceștii de cafea,
Întoarsă-n jos pe-un petic de ziar.
Iubitul meu ma respinge
Sub un potop de sărutări
Demne să dea foc Romei a doua oară.
Iubitul meu mă adoră
Răstignindu-mă
Pentru încălcarea
Regulamentului de conviețuire în doi.
De parcă mi l-ar fi predat cineva la școală
Odată cu formula chimică a apei...
Un astfel de regulament, iubitule,
Nu aveam cum să-l învăț
În jocul de-a perechea
În care eu deveneam, cu consecvență,
A cincea roată la căruță.