Cad stelele
Ca o ploai e de vară,
Grăbită să se împrăștie
Pe caldarâmul ars.
Cad stelele
Din afișele de cinema
Pe scările rulante ale metroului,
Din afișele teatrelor
Într-un abonament pentru transportul în comun.
Cad stelele
Din sălile deja orfane
De spectatori.
Cad stelele
De pe scene prea vechi
Pentru a mai putea rezista tinereții de mâine,
Prea nostalgice
Pentru a suporta entuziasmul inocenței, Prea mici pentru schimbări atât de uriașe.
Cad stelele
Ca-ntr-un anotimp ciudat, fără nume
Și eu alunec deodată cu ele,
În umbra lor, în urma lor,
Într-un sublim anonimat
Care-mi dă șansa
Să văd stelele
Până în ultima lor
Clipă.