sa bei bere la doua noaptea
dupa ce ai vazut razboiul stelelor
si ti-ai dat seama de cit de fragil e universul
dupa ce sotia unui prieten a nascut
s-a mai dus o zi din februarie
si mi-e frica de primavara
pentru ca nu e normala
pentru ca tot ce se usuca si cade
trebuie sa moara, eu asa am invatat de la oameni

beau bere la doua noaptea
in sufragerie
si orice gind ce iese din minte se intoarce in ea
ca intr-un buncar, si mai inspaimintat de ce e afara

se-ntimpla mereu asta
dar berea zen-budista goleste lumea de suferinta
si face obiectele sa fie iarasi obiecte:

de sticla de lemn de plastic de lina
de piele si de carne de singe si de apa
materie diversa cu functii diverse
intr-o continua adapostire ilizibila

departe undeva sunt om
dar nu pot sa plec acolo
pentru ca tot ce e aici se foloseste de plecarea mea
si trebuie sa ramin
e o moleseala pe care o cunosc cel mai bine
pescarii pe baltile de mercur
pescuind carasi morti
de pe fundul barcii.