agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-26 | |
Opriti timpul!
"La fereastra casei mele" e-un pom uscat, E iarna si-i sumbru sa stai zgribulit, Afara-i totul alb si-atat de inghetat. Cine spunea ca Doina Badea a murit? "Sotia prietenului meu" nu-i de iubit, Asa era in vremuri, astazi nu prea este, Dar Alexandru Jula, cu asta n-a gresit: Stia ca bibeloul adesea se ciobeste. Dar iata, trece iar "Fanfara militara" Se-anima strada, oamenii zambesc, E Dan Spataru, cel de-odinioara! Nu el canta "Maicuta-ti multumesc"? "Opriti timpul", striga o fata! Si lumea se uita, dar ce sa opreasca?! Nici urma de el pe zapada curata, Dar ei tot spera sa-l gaseasca... Rasuna-n odaie un ritm ingalbenit, Si-n par se-ncurca iarasi atatea aminitiri, Zambesc si plang: oare cati au murit? Cu tot, cu cantece si cu iubiri? Parca vad si acum pe servanata cutia, Gri albastruie, un pick-up banal, C-un ac pe brat, facandu-si magia Ducand-o pe mama, departe, pe-un val... Sunt cantaretii mamei si-ai tatalui sunt, Si-acum abia le multumesc; E tarziu? Le-au adus bucurii cat erau pe pamant, Cu muzica lor, cu versul zglobiu. Ascult pe inserat, cu sufletul la gura sa prind din zbor un tainic inteles, Da, inteleg ca timpul tot ne fura Si ca iubirile ne mor prea des. Si stiu ca toti imi spun ceva doar mie, Doar de-aia au cantat la viata lor, Sa lase-n urma cant, ca marturie Ca-i omenesc sa-ti fie drag si dor. Ca-i omenesc tot ce se-ntampla azi, C-a fost si pentru bietii mei parinti, ca-i omenesc sa te inalti, sa cazi, Sa mai gresesti, sa uiti si chiar sa minti. E omenesc Sa stii extazul ce-i, Dar si sa strangi din dinti indurerat, E omenesc la poarta sa n-ai chei, Si sa pierzi tot, cu sufletu-mpacat. E omenesc orice sa iti fie, E timp pentru toate, atata cat este, Era atunci mai multa poezie, Acum parca-i altfel, o alta poveste. Hai, mana, birjare, sa mergem la han, La hanul Ancutzei, ca tare mi-e dor! Accepta si Visa? Ca n-am nici un ban. M-am ratacit birjare, eu vin din viitor... Dedicatie speciala si tarzie cantaretilor care au mangaiat atatia ani sufletele parintilor mei (anii 60-80)care nu mai sunt Ianuarie 25, 2005 Toronto
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate