agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-02 | |
EPITAF PENTRU UN SAT
Bunica a întâlnit diavolul când era femeie în putere, Noaptea, pe drumul spre casă, un cal roșu nechezând la lună - I-a vorbit omenește: "Bună seara, stăpână!" Și-a pierit în porumbul cât un stat de muiere - Bunica, Maria a Orlei, mi-a rămas în tulpină, În covoarele oltenești și în cimitirul de țară - Casa bunicilor, ca un candelabru surpat în lumină, În fereastra timpului meu, este cea mai frumoasă povară - Cum a moșit ea și a dăscălit tot satul, jumate - Cum a judecat și vrăjit cu descântece și farmece toate Fetele și ielele și viile și oile și luncile Și hainele din lăzile de zestre, niciodată purtate, și muncile - Întâi i-au înghesuit mormântul de țară cu alte morminte Apoi i-au scrijelit fotografia cu salbă de aur, Nu știau câte lumi fermecate au murit cuminte În moartea Mariei, câte vise de faur - Bunicul prindea timpul în năvoade de pește, Îl mânca cu mămăligă și bea vin din via din luncă - Nu primea pe nimeni în curtea lui, din fântâna adâncă Scotea apă și uda pământul, privindu-l cum crește - Bunicul, Constantin al Orlei, mi-a rămas în istorie De la Carol până la Rusia cea mare, de la sabie la pușcă - Pe-un gropan de nisip, ne jucam cu glagorie, Doi generali, de-a soldații din coceni de porumb, care nu se împușcă - La câți ani avea când a murit, a plecat pe drum de seară Pe jos, de la Gura Padinii la Orlea, l-au lovit cu parul, Cu carul cu stele, veniți de la nuntă, i-a cântat lăutarul: "- Bătrân nevolnic și împuțit !" - era calul cel roșu, tîlharul! El avea o grădină frumoasă, întinsă, Ca o masă, cu o fântână cu ciutură, cu un pătul - Ani în șir după moarte o lumină aprinsă Le spunea că bunicul dă târcoale-mprejur! I-au luat urma, și voindu-l de pradă Nălucile alungate de bunica din casele satului I-au furat de două ori gardul, odată țigla și de-a latului Au vrut să-l mai omoare în bătătură odată, grămadă! Câte uluci pot cumpăra anul acesta, Doamne, și câți plumbi, Să-mi învelesc bunicii în bumbi? Tu ești bun, tu ești drept și ai mâna ușoară, Ia-ne bătrânii la subțioară! Bunicii mei l-au avut pe tata, Marian al Craiovei, L-au crescut cu iubire și dragostea slovei, L-au ținut în leagăn, în școală, l-au scuturat de praf și tină Și i-au spus: Du-te, pe aici este apă puțină! Tata era vânător iscusit, inginer, Cântăreț de colinde și mână de faur, Câte vise visam, el îndată, în aur, Desena cu speranțele lui și cu inima-n cer! Câți orleni a nășit, a crescut și le-a dat Naș' Marian, câți bătut-au sfioși pe la ușă - Pentru toți a găsit o potecă, și-un sfat și un luat, Și o pâine, și o aripă din pasărea de cenușă - A murit într-un martie, frânt la jumătate de veac Și-a gemut încontinuu: Trăiește, trăiește, trăiește! Nu a fost pentru dragostea lui de viață vreun leac - A plecat să mai prindă pe balta secată a Orlei un pește... De atunci, mă întreb, sfinte tată al meu, Tu ai fost Dumnezeu? Dragi părinți, Dragi bunici, Dumnezeu De va fi să mai moară, Luați-l lângă voi, printre sfinți, Ascundeți-l de hoți și ocară - Și când va fi să muriți, În sfârșit, fericiți - Pentru ultima oară, Răstigniți-l în miere și ceară...!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate