Soapte ruginite ca frunzele moarte
Cand din trunchiuri de copaci invechite.
Ma dor crizanteme uitate de noapte
La pieptul iubirii lipsite
De zambet, de flori, de luceferi, de stele
Cazute din inalt si-n mare-necate.
Mi-e visul ravnit de lacrimi rebele
Nascute din inimi uzate.

Ma lasa uitata in noapte pustiul
Nascut din umiditatea pleoapei inchise.
M-apasa ecoul ce-mi urla-n timpane,
Freamat cazut din visele-mi ninse.
Si plang si cant si tip de tacere.
Si-mi simt sufletul departe de mine.
Mi-s genele-nclestate de-atata durere
Hranita de dorul de tine.