Îmi vine să urlu… tu nu exiști


Termin prin slujbă amară dorul amarnic
Străpuns de lacrimi reci ca gheața,
Mă strecor prin clipociri umezi tainic
Să plâng un dor de-o nouă viață.

Acopăr cu smalț a ta fire din ale mel vise
Ce ating o boare de doruri mult iubite,
Mă înalț spre tine cu vorbe nezise
Să-mi închipui ale noastre iubiri nebănuite.

Îmi vine să urlu … tu nu exiști,
E drept am întâlnit… dar erau sclipiri
Doar lumini ce se sting… doar amintiri,
Deziluzii de oameni… de tine.