Mugind, cărările zburdă
pe zorile de grohotișuri
numerotate de la unu la infinit,
iar calul face mătănii
spumoase și colorate
pe marginile prăpăstiilor
în care se aruncase
doar pentru o clipă,
în nourul muribund.
Acolo, în clipocitul ierbii
florile s-au învelit în iarnă
coborându-și nămeții
spre curcubeiele simțirii
iar globul ocular al Pământului
s-a rotit spre Univers
creindu-și alibiuri pentru a nu participa
la "Conferința războiului cu cai morți".