Am intrat in cetate
pe poarta inimii,
cu mintea încărcată
precum un zâmbet fals,
Și am rugat Iordanul
să îmi întoarcă gândul
de la tine
precum apele sale
de Bobotează.
Dar s-a încăpățânat
să îmi explice
frumusețea paradisului
demult pierdut.
Și te-am regăsit și acolo,
printre palmieri și măslini,
la umbra jalnică a inimii mele.
Iar acum,
pe zăpada virgină
a bibliei nedeschise
imi plec gândul
obosit.