Deșarte iluzii se cațără pe zidul unui trup
Ars de timp și mohorât de ani.
Dureroase gânduri înțeapă o mână
Răzvrătită și legată în lanțurile viselor.
O imagine ce se tulbură formează
Un text ce se pierde, ce se arde fără foc.
Deșertăciuni topite de grave surâsuri
Se înlănțuie pe gardul unei case
Ce are sub lacăt frunzele unui copac mort.
Furnici se topesc și formează o dorință,
Calde surâsuri ale lor
Ne arată munca... durerea, plânsetul,
Adevăratul plânset, căci noi de fapt râdem!