agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-18 | |
Poem fără oi, chinuirea șoarecelui
Dejugai la ea acas’ să-i transmit ce-i spuse mă-sa, din Tinoasa, de la strâns. încherbai vreo două vorbe – dodii și cioineli. și băgai fuga de samă că ne-ngăduim. ea râde și mai intră cu mine în vorbă: de-ale ei, vorbe muierești. fără cârcote! acuma, de! pân-acasă mai am pe linie în sus… motivație: lucrurile mari din viața asta se întâmplă în pat (nașterea, moartea, somnul, căsătoria…). și-am dat târna într-o parte, curătoarea și căpețul și am zis că n-ar fi rău s-o încutițăsc o țâră, să o scarpin între coarne, să îi umblu la nărav, s-o bodicăi la încheieturi, fără să mai preget. ea n-a-nțeles și s-a lăsat pe cergă și peste ea a tras velința. nici eu n-am înțeles și am intrat acolo – ce aspru univers și ce planete albe! pe ochii ei neștiutori – doi crăițari pierduți – mă vândui pân’ la amiaz’. zădărât la culme, eu uit că-n carnea mea mai dorm străbuni armâni ciobani, trecând ușor prin lume. dar nu mai ușor decât pasul oilor păscând! și-avui o poftă să-strivesc și tot ce nu strivesc să pot pătrunde. ea era-nmuiată ca dovleacu fiert pe care-n tuci îl mai încerci cu deștu’. și, când dădu de fleica-nțepenită, strigă încet cu frigu morții. atunci, în goana mare, în carnea mea au scârțâit osiile carelor, loitrele-au picat, răscoalele-au sărit, răsteiele s-au frânt și a crăpat obada într-o groap-a lumii. câinii lătrau a hoț și măgarii au început să ragă a vale. mă arânesc ușor, civilizat. numai eu știu cât este de greu să înduri câteodată cultura. abia apuc să-i spui ce zise mă-sa, ea zice numai “da” și “Doamne” câteodată. ce spirit pozitiv au oamenii la țară! mănânc din ea ca dintr-o mămăligă – încet, încet să nu mă ard și am suflări de moarte. legumesc cu ea în poală, cu degetele fripte. în plus:în cazanul de su’ pat a căzut un șoarece și se sperie rău când se lovește patul de perete. chircosâtă și brodită încherbată și jimbată o privesc ca pe-un aspect – diferență specifică a noțiunilor de bine, de frumos. în carnea mea ciobani se mai trezesc (și la oraș) din când în când să cate după oi. și când văd că nu mai sunt se lungesc la loc să mai aștepte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate