Prin plasa innodată cu mărgele
apare
mireasa nopții-Luna.
Imprăștie pe suflete tânguitoare
parfumul de visare.

Tremuratoare glasuri din advonuri
trezesc copacii :
să-aprindă sfeșnice spre cer.
Fremătători se-apleacă și se roagă-n
cinstea ei.

Scăpat din mâna unei stele
un șoim pribeag
alungă intristarea.
Bătând din aripi el presară pe
crusta innegrita a disperarii
licoarea reinvierii.

In timp ce cumpăna se-nclină
și fumul ceții se destramă
hipnoza nopții suflă-n lumânare.

și-am mai țesut o toamnă-n haina vieții...
și-am mai cusut o clipă-n haina unei zile...…
gândindu-mă la tine.