agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-23 | |
Când trupu-i murdar cu răceală va dori căldura
Golească-se din suflet, cât ai bate din palme, și teama și ura, Când trupu-i a vibrat ca o frunză de măr în floare Deseori m-am gândit melancolic la vremi viitoare Și am simțit cum pulsează agonic un strigăt subțire Ce străpungea inimi furate ca un orb în neștire, Chemarea străbate liniștea-nțesată cu lănci și topoare Muza cea brunetă nu-aude, nu vede prin gratii, zăvoare, Departe de drumul potrivit se-afundă în păduri cu tristeți O copleșiră ca astă-primăvară glasul vioi de sticleți. Așteptarea mi-a fost deseori tovarăș calm de drum Se pare că la pasu-i leneș voi călători ș-acum. Iar eu, ce fac? Petrec cu umbra-mi câteva toamne cu brume? Cânt din liră ca o rimă tristă din versuri postume? Decomprim timpul și-l disec în infinite dimensiuni Le gust din amarul țepos crezând că-s copți căpșuni? Ori chem amăgirea, într-un târziu, în colț de vatră aprinsă Să dăruiască vuietul fals iubirii pe veșnicie stinsă? Legată la ochi e dragoastea, cine, în afară de tine, mai știe Că ploile de-octombrie mi se ofer de-a-ntregul mie? Cin' mai știe că iernile mă-ngrop în fulgi și-n îngheț Mă țin durerile de frâie, mă țintuiesc săgeți? Tic-tac, tic-tac - timpul trece, privesc descumpănit La chipu-ți de fecioară ce-n pâcla nopții a răsărit Ce vrei? De ce mă bântui cu coltii-ți albi de fiară? A ta privire n-a zărit că tare frig și întuneric e-afară? Nu știi câte nopți nedormite am vegheat, să vii Și alte nenumărate lucruri observ că nu le știi Hai pleacă, tu, nălucă, pe cer să stai la nesfârșit Ofteaza-n bezna nopții privind la astrul liniștit Stelele culcuș la cap - pernă să-ți tulbure visele Noian de comete să-ți umple cu zgomot nopțile. Să răstignesc un suflet în peșteri, în tăcere Cu fața spre cerul ce se cheamă DURERE.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate