Ninge regal cu migdale amare
mai am timp sa-nghesui parfumul tau in valiza
ar fi nedrept sa pierd ultima ninsoare
neputinta ascunsa-n amnezia de maine.
Ti-am adunat de sub pat o soseta murdara,
tabloul din cui ma retine-n trecut,
il dau jos
amintirea lui alba imi sopteste-n celule peltica
ca te-ai vrut scoica, iar eu perla candva...candva...
"Lupul de stepa" al lui Hesse nu se mai simte acasa
asa ca am mila si-o strecor intr-un buzunar lateral,
nu stiu de ce, indoita, am lasat la urma
ochelarii de sudura
care sunt lumina si umbra in care tu poti vedea.


Am pastrat pentru mine numai vestonul de gala
niciodata atins, acum il imbrac
ce mult spatiu e in afara nevrozei,inca mai ninge
Trebuie sa ies!...
sunt trecuta intr-un carnetel de bal.