n-a mai rămas decât
o bucată de lut sfărâmată în patru
spre deliciul vânturilor flămânde
ce-l smulg ca hiene
să-l facă așa spulberat cadou zării

mierle îi cântă marșul funebru
ca dinți de chitară
dezacordată

doar umbra călcâiului veșted
înfiptă în marmura rece
nu vrea să se șteargă
sculptat adânc zace în ea
chipul de ceară
secat de plecarea în goană a spiritului