Vorbire luată cu mîna


Simt cum își simte memoria gîndurile,
că timpul trecut se atinge de cel în care
te găsești,
întorcîndu-se tainic puțin înspre noi.


numai din pricina zădărniciei se va ascunde
lumea,
iar universul tot se va vedea întruna.
mișcările lui și cele care nu se știu,
lăsate ușor fiind
din pumnul neființei, se strîng între ele
în clipe alese
de timpi neînrudiți, ori poate chiar dușmani.


și nasc apoi și alte vieți
și alte lungi speranțe…