Tăcerea

Aseară-am stat ușor întins,
La cântul lumânării,
In mine îngânam nestins,
Acordul disperării.

Cu cântec mut mă ispitea.
Legatu-m-a la gura strâns.
Legat si nu puteam striga,
M-am cufundat adânc in plâns.

Totul părea ca intr-un vis,
Simțeam tăcerea-n oase.
In Iad cădeau din Paradis,
Acorduri reci, tăioase.

Ai stat vreodată? Pe ascuns,
S-asculți refren etern?
Al liniștii de nepătruns,
In drum către Infern.

In jos încet mă adâncesc
In liniștea de necuprins.
Zadarnic, tot mă împotrivesc,
Căci totul zace-n mine stins.