Există o anumită oră de liniște a zilei!

Pământul își coboară pleoapa
peste soarele amiezii
ca un ultim fapt
in care se mai aude
doar o respirație rece
a unor vietăți uitate în cupe de flori,
un tremur sacadat de copaci
și, aiurea, un foșnet violet de gânduri
din luminiș-

Și toate se apleacă peste scoarță…
dar nu din teamă, nu din oboseală
ci din ofrandă;
apoi urmează clipa de liniște
în care toate ființele,
nemișcate,
într-un cerc de foc,
apar în siesta pământului.