Te-ai trezit vreodata vers cu rima indigo
sau cu ramura fara lacrima, ca o lespede
pe care rugile sunt scrise fara cuvinte,
ai simtit vreodata dimineata ca o pasare
ale carei aripi erau zambetele tale in cruce
perforand grimasele necuratelor,
aprinderea zarii e semn ca mai iubesti
si nu e vis cand soarele iti apune in poala
ca atunci cand strangi la piept emotia
unica respirand locurile dragi in care
ai fost copil si peste care zburdai
cu suflet intreg intre pacea clipei si vesnicie,
te-ai vazut vreodata duh, acela ce arde
de dorul intoarcerii-n matca, la intersectia
cararilor cu magia si numai gandul taiat
in cuburi de gheata te-a mai trezit in prezentul
atarnat de catargele spaimelor, fuge visarea
si nu mai e decat o iubire pana la farmec,
acolo unde vei imbraca primavara !