ascunsă de gurile rele
stătea sub o pană de vultur
sorbind cu nesaț ambrozie din cupa de-acum străvezie
a tot scomonit cu privirea
după petale de lotus
evadase de mult
din cercul de fier
să le fure zeilor atenți doar la jocurile lor
dreptul la nemurire
gândind că n-ar strica un nou Prometeu
iar numele să fie
hram
bisericii nou construite
cu pilonii din stele ținând bolta albastră
și însemnele sacre