( plângându-mi copilul nenăscut
ucis încă din burta femeii mele )

suntem atât de fericiți
când bem o bere împreună
eu râd cu voi
de dobitoci
de proștii ce nu știu trăi ca noi …
de cei care în sinceritatea lor stupidă
se fac de râsul nostru

și râdem atât de bine
că ne dau lacrimile…
fiecare
ascuns după zâmbetul său prefăcut
și superioritatea evidentă
iubește
și moare
de neiubire…
râdem cu lacrimi