avortează sângele meu întrebări
pe pajiștea hârtiei, de ocară,
ancore putrede, nefirești depărtări,
mă îndrept istovit către seară

ninge peste sat ninsoare vulgară
ca peste-un trup dezgolit și flămând,
mă simt roman, te simt de tot barbară
la hotarul dintre unde și când

rimele dorm în cuibar înroșit,
visând un mesia al silabelor,
mi-e dor de sufletul tău, mirosit
cu nara fierbinte a sclavelor