Sărut pământul țării cu buzele fierbinți,
Locul acela-n care te-ai priponit cu talpa,
Și-n care-ai stat visând cu ochii tăi cuminți
La Cerul si seninul purtat pe cap de sfinți.

Tu ești copila țării ce moare azi febril,
Încerci ca să o vindeci cu frunze și noroi
Că-adevăratul doctor e un bătrân senil
Care doar adâncește acest coșmar debil.

Ești inocenta-n vorbe,ești fără de prihană,
Promit că lumea-ntreagă te va lăsa in pace,
Frumoasa mea fetiță rămasă și orfană
Pierdută în puroiul din vechea lumii rană.