Poem rostogolit


Mirarea mea se naște
în caii tineri alergînd
către arene ruinate.


îndepărtate văi s-au cuibărit
sub păsări prăfuite,
care uită ecoul bucuriei
ori țipătul înfrîngerii.


mă plimb prin secunde schismatice,
întreruperile timpului
îmi țin loc de haine.


un pămînt sub picioare,
o simulare albastră deasupra
și un om care vine întrebînd
sau răspunzîndu-mi ceva.


nu s-a nascut om
care să tacă...
poate, dimpotrivă,
vine că se-ntoarce.


toate întrebările nu sînt decît vise
ale unei singure ascunse și mari întrebări
în adormire de lumi...