plouă de zile lungi
de nopți mai lungi ca nemurirea
și tu iubito plângi
că n-avem bani
nu îmi auzi clipirea
( ultima )
din ochii mei topiți
nu știi
că oasele mi-s moi și reci
ca creta udă
nu vezi că am murit
continui să reciți din viața ta minusculă și surdă

( eu nu te mai aud de mult )
tu plângi
nici nu-ți ridici măcar privirea
nu îmi vezi ochii
ficși
adânci
mult mai adânci ca nemurirea