Cadru în mijloc de liniște


Întrebări și răspunsuri,
care îmi mor premature,
plîng cu brațele deschise
în pașii de sub simț.


pe umeri îmi flutură pelerina de piatră,
între lună și soare echilibrez pămîntul
în vers. e noapte și vînt.


curios lucru să înalț cuvinte zborului
și toate să moară sub aripi de vultur!
niciodată înălțimea nu va fi aceeași...


dă-te mai încolo, liniște, mai zic,
și peste lacrimă nu mai sînt ziduri,
doar Legile albastre.


o bucată de cer într-o mînă topește inelul
de ceară
a lumii.
sub ochi, cuvintele mele
au început prietenia
cu lumina.