agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-09 | | Înscris în bibliotecă de Valeria Pintea
Cand intra copilasul e ras si bucurie
Si dulcea lui privire se oglindeste vie In ochii tuturor. Si cea mai trista frunte si mai impovarata Se descreteste, pruncul curat cand se arata Zambind ganguritor. De-i primavara-n floare sau de-i noiembrie-afara Si ne-ncalzim cu totii la flacara sprintara In soba scaparand. Copilu-aduce viata cu el, ne lumineaza Si-l alintam si radem, iar mama-l privegheaza Cum calca, tremurand. Ades privind in soba al flacarii rasuflet Vorbim de cer, de tara, poeti, sau de vreun suflet Ce-si nalta ruga sus. Cand intra el, adio si patrie si slava Si toti poetii lumii ! Si vorba noastra grava Zambind, i s-a supus. O, daca aurora, cand noi visam in noapte Si ascultam cum unda prin trestii plange-n soapte Si-aprinde-al ei fanar, Lumina ei deodata desteapta vii fanfare De clopote si pasari tasnesc din zare-n-zare Pe-al campului chenar. Tu, prunc, esti aurora, iar sufletul meu parca E-un camp cu flori ce-n viata sa-si daruie incearca Miresmele lui vii ; Sunt codrul, ale carui crengi sumbre noduroase, Ti-mpartasesc doar tie dulci murmure duioase Si raze aurii. Frumosii-ti ochi, cu-atatea lumini suave, sfinte, Manuta ta curata si vesela, cuminte, Nu stiu sa faca rau ; N-ai balacit in malul lumescului coclaur Copil balai, sfant inger frumos, un nimb de aur Purtand pe capul tau ! Esti, printre noi, columba tronand pe arca sfanta; Picioru-ti inca tanar, prin tarana nu se-mplanta. Porti aripi de azur; Intreaga lume-ti pare ca e-o-ntrebare vana, In trup si-n suflet totul e fara de prihana. Nimic nu ai impur ! Cat de frumos e pruncul zambind cu voie buna ; In buna lui credinta vrea parca tot sa-ti spuna Prin lacrimile lui. Uimit, privirea dulce in jur rotindu-si Si sufletul lui fraged, si gura daruindu-si In sarutari, oricui. Prieteni, frati si insisi dusmani fara tagada Fereste-i pretutindeni in viata sa nu vada. O, Domne sfant si viu Nici cuib fara de pasari, nici stup far' de albine Nici vara fara pajisti cu rosii flori, divine. Si nici camin pustiu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate