da aș putea să intru firesc pe ușă
să mă pun sub lupă unde lupul pândește
să vorbesc decojit despre mine despre noi
și despre toată mizeria asta
să ne uităm la un film ieftin prost
developați până la cerneala simpatică
să ne pierdem în dialoguri imaginare
încolonați fiecare în propria irealitate
sărăcind coloana vertebrală
a unei aventuri sentimentalo-fantastice
așteptând să mă găurească o lacrimă
până la izbucniri subversive
așteptând să mă găurească iar o lacrimă
până am să-mi strig în afară măruntaiele
ca la ultima oră de taină
să se-nșiruie ș-apoi să se-ncovoaie la loc
firesc să-și plângă ele firea