Spații și porți


Să știu tăcerea solidificată
a pietrei,
să știu acea tăcere de la începuturile
lumii
sau de la începutul meu
și să mai am și logica naturii...,


doar lacrimi mi-ar mai trebui.


nu-mi las mîna să mai scrie
și glasul meu îl culc pe piatră,
femeia n-o mai las să își întindă
brațul,
iar ochiul meu puțin deschis
așteaptă vulturii ce vor zdrobi
cu piepturile
cerul,


cu piepturile-nsîngerate vor deschide
porți


și voi intra în urma lor,
dar cu toate cuvintele lăsate
afară...