agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-17 | |
1.
ce am ales de-aceste libertăți bizare jumătăți călare pe-alte jumătăți neputința firii de-a primi dreptate și putința javrei de-a intra în toți am crezut în jarul iernii-n care morții au ieșit în stradă strigând: libertate! tot mai des văd viii dezgropați atunci pe aceleași străzi murmurând stins: moarte... empatia pieței te făcea martir idealul încă mai avea un preț orice torță vie desuetă-i astăzi zugrăvită-n vorbe pline de dispreț lozincarzii ciumei de la răsărit bubăiau drapelul făceau prozeliți din avântul unor falși poeți-eroi a rămas de-o clismă pentru ramoliți am schimbat schimbarea cu demagogia noilor lichele mai gargaragii lozincarzii leprei de la vest venite ne-au dat praf în ochi dinți ca la copii silă-mi e de pielea de român și zic rromânit sunt doamne colțului de rai înger deghizat în gingii murdare zvârle-n focul gheenei balegă de cai aș muri-n de toate și n-aș vrea nimic colonia sorții de păduchi e plină coviltir pe lună am să trag ș-apoi din scântei de cranii face-voi lumină chiar și legi există despre un străin înfunzi pușcăria rostind adevăr dar veni-va ora când tăcerea noastră îi va spune iudă viermelui din măr când ai peste țară prost conducător e cu mult mai bine ai o perspectivă când șacalii însă îți zâmbesc mieros din tezaur poate mai ai o relicvă nu regret trecutul n-am fost comunist de-aș fi fost în slina de-azi m-aș fi mândrit că democrația e spoială goală pentru bișnițarul întru bani școlit hotărăște turma dar de fapt condusă de ciobanii care lapte vor și lână legea-ți este zeghe libertatea gratii printre care dacă poți zâmbi o mână poeții de aceea mult sunt vinovați „demodând” puterea scrisului cu temă și motiv și mit stând vulgaritatea drept prostiei teză și drept fricii lemă desigur graseiații și noii engleziți vor țâțâi din buze vorbind de „versuri mici” și dintre toți dușmanii aceștia-s cei mai răi ca șerpii de venin în cuget venetici 2. să crezi în ce să crezi în cum trăim minciuni enumerate înlocuim verbul a fi cu mult mai evazivul poate tot scormonim de mii de ani în chiar a inimii povară suntem orbiți în neaflare în noi vrem zeul din-afară ne răstignim de vii-n pereții naiv pictați în cărți și-n slove ne-nmormântăm trăirea pură în număr infinit de vorbe și când simțim că e zadarnic că suntem morți de două ori urâm pe tineri îi atragem cu diplome legate-n sfori parada vorbelor deșarte e cea mai vulgară paradă în capul mesei câțiva proști așteaptă pe mai proști să-i vadă și să exclame triumfând: - da domnule nu suntem singuri la pâine și la vin deșarte pahar nu trebuie nici linguri și dacă mai apare vreunul cam flenduros puțin băut ce-nșiră gânduri negândite pe loc ei îi scornesc un rât de le vorbește nu-l ascultă de scrie nimeni nu citește ei își iubesc limita lor de sub poleiul ce-o sporește își fac redută din slugarnic fac eșafod din ospătar ce numără trăirii ore gândirii fiece pahar silă îmi e de tot și toate pe-o piatră mută eu aș sta s-aud grădina înflorind în liniștea din steaua mea atât de clar o văd cu ochii atât de limpede-o ating că până aș descrie-o trece și eu în veci am să mă sting de-aceea buzele îmi tac și nu vă scriu pe nici o foaie că inima-mi e o cometă ce coada către voi și-ndoaie să scriu de ce să recit cui atâția orbi și surzi pe lume care rostesc la infinit colecții lungi și seci de nume 3. mi-e dor de camarazii mei de cântec vechi uciși în logici suprapuse cu arcanul aș vrea prin cârciumi dezbrăcând sisteme nici un profesor să nu treacă poeziei anul atâtea cutre tinere sterilizând dorsalul statuilor în care verbele nu dor cât mi-aș dori pe tabla lumii să scuip burete peste bălmăjeala lor rămâie-r-ar de capul vostru cele titluri prin care ați umplut de surogat cultura orbiți de fulgerul poeților care plouând de voi aproape că real îi doare... gura profesori-filosofi sau popi același drac vorbiți de dumnezeul ne-nțeles vreodată de mii de ani poporul este tot sărac trudind în sângele ce-l sugeți deodată unii mai rău uitați de cei ce v-au hrănit plecați să fiți prorocii neamurilor triste și vă întoarceți lustruiți la-naltul nas de cele mai igienice și second-hand batiste și da-r-ar boala-n semidocții critici clocind biserică de sensuri și valori tot mâzgălind pereții cu icoane hâde vânzându-ne drept farsori și putori trăiască lookul mediatic și gargara ce ne-au cuprins din sine și-mprejur răcnesc oricui atât cât pot de tare: fără Mihai și Nini suntem rupți în cur ăla de-l lăudați că înnegrește curcubeul minunilor văzute de un Căprior pe cer nu e poet e truditor cu roaba stilisticii pe-al poeziei șantier ah te implor și te blestem cu of părinte să-ți cadă dinții-n slava ta din gură și să se-audă-n clopot cum te doare de-acest pământ șl-n funie și-n turlă mi-e dor de camarazii mei zadarnic azi javra a pătruns în toți c-o libertate jumătate călare pe-alte jumătăți |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate