curge pământ de flori
din ghivece de arbori,
peste mine
alunecă șina
peste rapidul de Galați
alunecă filmul tău
din tine, din bancheta de tren
peste noi, peste timp
înapoi.

ne-acoperă iepurii Paștelui
ochii lor îngroziți
ne iartă
cămătăria cu gunoaie.
Răsăritul din fereastra șarpelui
care ne poartă,
ne minte.
Privește dincolo!
dincolo de oglindă,
dincolo de piatră,
dincolo de mine.

Hai să nu mai facem declarații!

Acoperă-mă cu noroi
în mine nu va rămâne
nici astăzi, nici mâine,
nicicând
o urmă de câine.