Mormântu-i săpat dar dragostea-i sfântă,
În noapte când despărțirea în lacrimi stă la pândă,
O clipă și-i gata sicriul de-o viață,
Minutul te costă doi ani și jumate!

Și ploaia va șterge în lacrimi durerea,
Și praful iubirea cea pura va răsădi,
Doar dragoste-abundă în stropi – fericirea,
Minciuna-i o scuză, parafă a urii!

În viață adevărul o poartă deschide
Și inima-ți iartă, păcatu-i omenesc,
O victimă moare, iubirea nu scade,
Doar noi mai rămânem căci eu te iubesc!

Și vântul năprasnic ucide pe viu
Când lacrimi îți cad și inima-ți tremură de groază,
Nu știi ce să crezi, dar sufletu-ți dictează,
Doar eu și cu tine și restu-i pustiu!

Nimic nu desparte cununa ce leagă
A noastre priviri și dragostea curată,
Nici norii nu cred în iubire destrămată,
Și eu îți promit o viață mai dragă!

Iar lacrima ce-odată-n grab-a căzut –
E plata iubirii, un gând și-o comoară,
O inimă ce bate-ntruna în al nostru piept,
Lumina din noi ce mereu ne îndeamnă!

............................................................

E seară, iar luna pe cer pentru noi tresare,
Se roagă la stele să cearnă iubire,
Zâmbește la nori pentru-a noastră fericire,
Vorbește cu noi să trăim împreună!