Pe ziduri de alb


Pe ziduri de alb, desenez închisele porți.
de dincolo, omul îmi dăruiește tăcerea…


fără părere se întorc din adîncuri cuvintele,
acolo unde au fost plămădite.


urmele inimii mele nu mai rostesc bucuria sîngelui,
scrisul nu le mai poate șterge, dar nici adînci.


și văd doi tineri care își spun îndrăgostiți,
alergînd întîmplător în poemele mele,
cele neterminate...