Șoptirea


De-ați ști ce se ascunde
sub tainicul ghețar uitat la poli
de lume...


cine va ridica acea cheie,
care n-a zornăit vreodată în unghere,
va ști că lucrurile gîndite
cel puțin o dată
nu se mai întorc în sine...


refuzul lor se stinge
ca lebăda unui cîntec.


menirea, ca întoarcere-n sine,
se va schimba în bucurie.


faldurile întrebării
nu vor mai împiedica mersul
omului fără de chip,


care va trece
cu secretul lumii în brațe,


iar mările lumii, atunci înălțate,
vor purta pe ele cîte ceva
din ce astăzi cînt eu.