Iisus și frații mai mici

Tu, Doamne, n-ai nici casă, nici pernă n-ai, nici pâine -
Și chemi la Tine goii, bolnavii și săracii,
Și toți dezmoșteniții sunt frații Tăi de mâine,
Ești câmpul plin de spice, în care ei sunt macii -

Bogat sunt eu, Iisuse, când, Doamne, ești cu mine,
Când fac la câte-un frate sărac câte-un mic dar,
Și Tu îmi spui, Prea Sfinte, că Þie îți fac bine,
Dar binele acesta-i atât de mic și rar...

Tu, Doamne, crește-mi bunul, să-Þi fac tot Þie bine,
Tu, Doamne, fă-mi și darul bogat și tot mai des,
Căci sufletu-mi tresare când mila Ta spre mine
În bieții oameni are un miez, și-un înțeles -

Și-atâta miluire cât am făcut pe lume
Nu eu făcut-am , Doamne, ci Tu mi-ai dăruit
Să nu îți uit iubirea, și nici prea sfântul Nume
Iisus Hristos - Păstorul pe cruce răstignit.

Și Tu, săracul Lumii, ce-ntreaga bogăție
La frații Tăi, prea-micii, etern o dăruiești,
Ce dar, mărite Doamne, să îți aduc eu Þie?
Ia-mi sufletul în palme, la Tine să mi-l crești -

Vai, mult îți cer Iisuse, Tu, floare de aloe,
Eu numai în cuvinte îți dau sufletul meu,
Când peste Tot și Toate se face a Ta voie,
Ce aș avea, Iisuse, să-i dau lui Dumnezeu?

Când sunt al Tău pe-ntregul, și păcătos, și rece
Și trufaș, și în patimi, și leneș, și nebun,
Dă-mi și-o virtute, Doamne, și singurul ei bun
Spre lauda Ta închin-o, primește-o și-o alege...

În Tine, Doamne Sfinte, nădejdea mea îmi pun...