Mâine nu mai este, azi e floare-n vânt,
M-ai fi spânzurat la colț de stradă
Daca ți-aș fi dat, ca la paradă,
Vestea fără farduri, ultimul cuvânt.

Mâine nu mai crește, azi e vis de fum,
Mi-ai fi rupt privirile cu barda
Dacă ți-aș fi smuls in râs cocarda,
Jumătate sânge, jumătate fum.

Mâine nu mai vine, azi e jar de tei,
Mi-ai fi ars odăjdiile-n vară
Daca ți-aș fi fost mai intr-o doară,
Când erai in stare să mă furi din zei.

Mâine nu mai este, azi avem poveri
Niciodată moarte cât mai este ieri.