Poemul celui care va tăcea


Va arde în el
propriul său rug,


nu va mai fi nevoie
să-l mai așteptați
cu furcile în vînt
și cu strigarea în dinți.


vorbirea lui
nu va ucide urechea, ci o va renaște
în alte auziri.


în om, ca-ntr-un mormînt,
îl va-ngropa pe Dumnezeu
în el
și mîna care făurise lumea
va prinde tot,
nu va lăsa nimic
afară.


și totuși, gestul lui
îl va despărți o clipă
pe Demiurg
de lume...