Neputința de a da titlu


Pipăi, orbule, cuvîntul mînă, tu prinde-mă,
adulmec, orbule, cuvîntul ochi, tu închide-mi-i,
încerc să aud de la tine cuvîntul lumină,
tu fă-mă să-l uit,
spun iubire, tu fă-mă să te înțeleg...
spun trupul făr’ de suflet,
tu îmbrățișează-mă,
îți spun că sîntem stăpîni,
iar tu îmi strigi mai tare
decît ecoul luminii în tot universul
să ne împietrificăm în restul cuvintelor
și timp peste noi s-aducem
Cuvîntul Dumnezeu.


îmi strigi, orbule, și-ți dau un ban,
nu-mi săruta mîna,
ci dă lumii numele de Orizont
și pleacă-ncet cu mîinile întinse...


ce faci aici, te-ntreb eu după o vreme?