doamna cristofor columb
descinde pe terra mea incognita
cu piosienea canibalului infometat.
isi ascute coltii de
felina,
rosteste o rugaciune,
multumind verii ca i-am iesit
in cale
si
(toate panzele jos!)
ma cotropeste cu tineretea ei.
instaleaza semne de circulatie
pentru potopul ce curge prin prima noapte.
fumam pipa pacii;
intr-un tarziu ne contopim
ca si cum
niciodata
continentele nu s-ar fi despartit.