Rupe din norii ce trist se-nconvoaie
În cruntă-agonie , mânie de ploaie ,
Și fă-mi coroniță de aprigi dorinți
Ce poartă in osu-i mireasmă se sfinți.

Clipește spre cer a iubire arzândă
Și-mbracă în soare ființa-mi plăpândă.
În palmele-ți ude găsește-mi hamac ,
Să-mi porți amintirea în nuferi pe lac.

Lovește cu sete-ale Raiului porți ,
Trezește zeița Artemis din morți
Și fură-i degrabă săgeata de aur
Scăldată în sânge de Minotaur.

Te luptă cu zei , cu morți și cu vii
Găsește-mi iubire in inimi pustii
Și-apoi vin' la casa-mi de singurătate
Și-aprinde făclia iubirii curate .