Elogiu invatarii


Ne framantam ades de toate cate ne impresoara,
Si meditand , tot neintelese ni se arata iara.
Dar oare nu prin invatatura vom reusi sa stim,
Tot ce ne cere viata si pentru ce muncim?

De cand ne nastem, fiecare din noi,
Suntem solicitati sa aratam cat mai vioi.
Si daca nu ne-am stradui sa invatam de mici,
Cred ca am ramane niste neansemnati pitici.

Unii din noi mai cred ca invatatura-i doar o memorare,
Altii se straduiesc sa inteleaga slova cu dichis
Temandu-se ca nu vor reusi sa desluseasca-n cautare,
Ideile ce pentru noi au fost create si le-au scris.

Unii se straduiesc a ivata din sfaturi,
Primite de la cei mai credinciosi si binevoitori semeni
Altii invata din greseala-n viata , a orisi cui.
Mai sunt si unii ce invata din grselile proprii.


Eu cred in invatatura incepand de cand esti mic,
Si sa continui permanent sa lamuresti cele ce se zic,
Fie in scris, desenand, cantand, facandu-ti semn,
Fie din faptele ce le constati savarsite de vreun strain.

Sa inveti de cand se face ziua si pana-n nopti cu stele,
Sa te intrebi intai pe tine si apoi pe toti si cele,
Sa stii sa-nveti detoate despre rau si bine,
Si sa fii convins ca-s necesare cele ce le iei cu tine.

Sa inveti din tonul vorbei dar si din strigarea ei,
Sa inveti din fiecare pilda ce se vede a fi cu temei,
Sa inveti din toate ce Omul iti poate prezenta,
Dar nadejdea toata sa-ti fie-n Dumnezeu, asta nu uita!

Tu ai de invatat din tot ce vezi, auzi, mirosi si simti,
Invata sa inveti chiar de nu-ti-i auzi pe ai tai parinti.
Nu grija altora, mereu, pe tine te va invata .
Invata sa inveti din grija ta, asa incat nu regreta!

Invata sa inveti din tot ce intalnesti,
Si rau sa nu iti para daca fericit muncesti!
Tu ai de invatat o viata toata..!
Invatatura-ti face viata luminata..!