Pe-aici, trecu, tăcut, Menumorut

Ca o adiere, ca un vis prins sub o piatră
Încălzit de lună, rămas mut sub vatră
Iubit de prostime, domni și șambelani
Negru precum noaptea zilei dintre ani

Zgâlțâit de trenul ce-l ducea departe
Culoar de clasa a II-a ,drumul către moarte
În miros de ceapă, damigene sparte
Negru cum cafeaua, cu miros de carte

N-am știut să-l ducem în alai la gară
Pentru el impegatul n-a ieșit afară
A stat pe peroane, între doi țigani
Ca un vis cam ieftin, circa de 2 bani