agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-03 | | Înscris în bibliotecă de Tiberiu Juganaru
Mai întâi pictezi o colivie
cu ușița larg deschisă, apoi pictezi ceva cât mai drăguț și cât mai simplu: ceva frumos, ceva util pentru pasăre; pe urmă pui tabloul pe-un copac într-o grădină, într-un crâng, într-o pădure și te ascunzi după copac fără o vorbă fără să te miști... Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede, dar se mai poate întâmpla să treacă ani și ani până se hotărăște. Atunci nu te descuraja – așteaptă, așteaptă dacă e nevoie ani întregi. Viteza sau încetineala cu care pasărea sosește n-au nici o legătură cu faptul că tabloul e reușit sau nu. Când pasărea sosește – dacă sosește – păstrezi cea mai adâncă liniște: aștepți mai întâi ca pasărea să intre în colivie și după ce a intrat închizi ușița binișor cu pensula, apoi ștergi toate gratiile una câte una cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană. Pe urmă faci portretul arborelui, alegând din toate crengile pe cele mai frumoase, iar pentru pasăre pictezi după aceea frunzișul verde și răcoarea vântului, pulberea soarelui, foșnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii, apoi aștepți ca pasărea să cânte... Dacă nu cântă e semn rău – semn că tabloul nu e bun, dar dacă vrea să cânte, e semn bun, e semn că poți semna. Atunci îi smulgi o pană binișor de tot și pe un colț al pânzei te iscălești cu ea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate