Neînduplecata trecere


Am trecut și eu pe drumul lumii…
la dreapta aveam soarele,
iar la stînga noaptea.
umbra mea dorea s-ajungă, fără să-mi fi spus,
în același loc cu mine, ca și moartea...
cum eu nu mai țineam cont de timp,
așa ea nu mai ținea cont de lumină.
o priveam cu coada ochiului
și mă întrebam cum de este cu putință
să meargă fără să își pună întrebări.
n-am îndrăznit s-o consult –


ar fi rîs de mine și m-ar fi depășit,
m-ar fi depășit argumentul
că sînt material...