Fii Liber!
Fii Tu!

... si mintea mi-a fugit printre himere.

Alergam nebun
prin toate ungherele constiinti-mi.
Traiam soapte, gustam voci,
violam absurdul.

Din cand in cand
razbatea la mine Intelectul,
criticandu-ma ...
Dar Animalul era de nestapanit.

El sa fiu Eu?
El sa fie, de fapt,
esenta Mea?
Hadosenia ascunsa de
ultima Masca?

Poetul radea bolnav,
injurand Intelectul.
ii placea si lui destrabalarea
Animalului.
Voia si el Desfraul Clipei Pure.
Era si el, in esenta,
Animal!

Am lasat in urma evoluatii.
Nu se pricepeau sa Traiasca.
Bantuiam prin Temnita,
unde pe fiecare perete,
fiecare tavan,
fiecare podea,
zaceau incatusate,
intr-o balta de sange,
cu parul smuls,
cu ochii plansi,
membrele zdrobite si invinetite
de frig si umiditate,
pielea sfasiata pe sani,
amintiri frumoase,
la timpul lor,
care insa nu m-au inteles.

Am raspuns chemarii moarte
a uneia dintre ele,
mai mult din dorinta
de a o cunoaste pe Fiara
ce le-a omorat Firea.

- Salveaza-ma, tu, umbro;
ma vei poseda cum vei dori!
(Era un gunoi uman ...
Temnita o facuse asa.)
- Te pot poseda
fara sa te salvez.
Esti legata!
- Salveaza-ma si-ti voi da
Inima Mea!
- Inima Ta e otravita!
iti meriti soarta!
- Salveaza-ma de dragul
Amintirii.
Eram fericiti.
- Ochii tai minteau!
Erai plictisita!
- Salveaza-ma din mila!
Erai bun inainte ...
- Mi-ati ars Sufletul
cu falsele voastre iubiri!
O, cat v-am iubit de mult ...
... si degeaba.
M-am daruit voua
si nu v-ati daruit mie.
Pentru voi sunt Nimic.
M-ati inrait,
m-ati criticat pentru diferentele-mi.
Nu puteti vedea dincolo
de Minciuna.
Prejudecati!
Am colti si gheare acum.
Mori!

Am violat-o salbatic,
sfasiind-o simultan.
imbracat in sange,
m-am perindat
lovindu-ma de pereti,
prin tenebrele inchisorii.
Regretam oarecum,
dar gustul Sangelui
Durerii Mele imi alunga
orice afect.
Moartea ei
imi paraliza Trairea ...
Traiam
Desfraul Clipei Pure!
...

Drogul s-a risipit incet.
Ma trezisem ...
tot in Animal!
Asa era si normal!
Auzeam urlete pe coridoare,
unghii ce se sfasiau de ziduri.
Durere ...
si am vazut Fiara:
Intelectul!

Nu puteam sa cred:
El, Prea Dreptul,
El, Prea Rationalul,
El, Perfectul.
Nu era mai bun decat mine,
era chiar mai salbatic!
El era paznicul inchisorii,
gardianul si
Torturatorul Amintirilor!

Fiara ce se naste
in fiecare din noi
este Ratiunea.

Nemaiputandu-ma stapani
l-am chemat.
S-a intors brusc,
tinand in mana
un trident insangerat ...
si a gonit spre mine.
Simultan, din dreapta mea,
de pe un coridor inexistent,
a tasnit Poetul.
Dar era prea tarziu ...
Ne-a strapuns pe amandoi
...

Asteptam sa vina Frigul.
Ne-am uitat mirati
unii la altii ...
Nu simteam nimic;
si ne-am dat seama de ce:
eram toti copii ai Fiarei,
etape ale devenirii ei,
iar Ea nu moare ...
si deci nici noi
...

Fugeam toti trei
printr-o poiana
de cadavre
ale amintirilor.
Le zdrobeam testele
prin intreita noastra
Greutate.
Eram liberi ...
si eram constienti de asta.
Zbieram ...
A inceput sa ploua ...
... cu sange.
Iubeam sangele!
Ne hranea pielea uscata
de Plictiseala.

Curand
a iesit Soarele:
o picatura de Moarte,
dureroasa,
infipt intr-un ocean
de otrava!
Pofta s-a trezit
in constiinta-ne.
Am posedat impreuna cadavrele.

Iata Animalul!

Iata Omul!

Iata Clipa!


Dan, 19.05.2003