Mi-am creat
Un castel de fildeș
În adâncurile
Ființei mele.
Mă ascund acolo
Mereu, tăinuind
Toate secretele mele
Și ignorând pe cei de afară.
Acum, când vârstei
I-am pus un an,
Cadourile mele, pentru mine
Nu s-au pierdut pe drum.
O bucată de adevăr,
O felie de bucurie
Și-un buchet de speranțe
Îmi aparțin
Sunt singur? Și, ce?
Fericirea îmi luminează lumea
Și cu imaginația
Mă joc asemeni unui copil.
Ce-mi trebuie mai mult
Decât o lume a mea
În care nu e ură,
Minciună și tristețe?