te îmbrățișez femeie
chiar dacă toamna
din sufletele noastre
este mai târzie decât
toamna care
iată
își scutură frunzele
pe alei pustii

te îmbrățisez femeie
chiar dacă chipul tău
de-acum brăzdat
de trecerea prin timp
este mai bătrân decât
soarele care
iată
acum apune

dă-mi mâna ta
prea mult muncită și
hai să trecem amândoi
cu fruntea sus
dincolo de orizont
să râdem cu poftă
atât cât mai putem
de glumele
trăite împreună